Frica te tine in viata, dar te si omoara

E prea greu uneori sa stai in echilibru pe sarma asta a vietii. Te balansezi stanga – dreapta, poate un timp mergi in linie dreapta si esti putin fericit, poate mai mult sau poate primesti o palma si cazi de tot. De aici si nu numai, se nasc frici. Din necunoscut, din posibilitatea de a cadea si multe altele asemenea.

Frica este un sentiment care pe noi, ca oameni, ne-a tinut in viata cand am aparut. Ne era frica de urs asa ca nu mergeam in munti singuri si neinarmati. Ne era frica de alte triburi mai puternice asa ca ne antrenam proprii oameni care sa reactioneze in caz de lupta. Azi mi-am dat seama insa ca frica, desi prieten bun noua, a ajuns sa ne distruga in cantitati prea mari. De fapt, cred ca ne distrugea si atunci doar ca prea putini oameni mureau din cauza ei ca sa mai conteze.

Cred ca frica excesiva este responsabila de stres (normal ca nu in totalitate). Frica de a nu dezamagi si frica de a nu gresi, frica de a nu ramane singuri tot restul vietii, frica de a nu avea suficienti bani pentru traiul pe care il vrem. Stresul duce la boli. Bolile te pot omori. Destul de simplu, nu?

E greu sa lupti cu gandurile irationale de genul “Dar daca se intampla X lucru, dar cum o sa fie si ce o sa se intample si cum sa reactionez si ce sa fac… ” Evenimentele din viitor nu pot fi prezise de nimeni asa ca frica de ce va fi este ok pana la un anumit punct.

Obsesia si Frica se plac foarte mult si se iubesc adeseori in capul nostru ca sa nasca alte lucruri la care ulterior reactionam fizic – anxietate, depresie, etc. Lucruri care te inclina periculos intr-o singura directie pe sarma. Ajungi sa iti pui singur frana, sa te opresti din a construi, din a spera, din a mai visa pentru ca “dar daca”.

Ma uitam azi la frunzele galbene de toamna pe care le-am asteptat cu atata caldura. Si ma gandeam: sunt acolo, fizice, galbene, uite-le – in ele poti sa crezi, nu in gandurile astea duse la absurd. Cum o sa stii ce o sa se intample maine? Nu stii. Cum stii daca totul o sa fie negru sau alb? Nu stii. Cum stii daca o sa reusesti sau o sa cazi? Nu stii. Si atunci de ce ti-e frica? De ce sa nu incerci?

Uita-te si tu la frunze si vezi de fapt, ce e real si ce nu. Mai mult de atat, ce e in prezent. Care e situatia actuala? Gandeste-o cu voce tare pentru ca de multe ori ne prindem in plasele zilelor de ieri sau de maine si de fapt prezentul e singurul in care traim. Tot ce e palpabil si ce nu. Apoi plangi sau razi… sau pur si simplu mergi mai departe pentru ca viata e un dar pe care atatia oameni nu il mai au.

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *