Probabil din cauza instinctului de autoprotectie sunt ziua materialista si pentru ca vreau o lume mai buna noptea sunt idealista.
Ultimele doua luni au fost probabil cele mai active din intreaga mea viata, active in sensul ca am imbinat arome precum utilul cu placutul si mirosuri precum spontanietatea cu aventura. Am fost prin locuri prin care am mai fost (scris intentionat), locuri pe care le-am vazut altfel de data asta, locuri care mi-au aratat ca prima impresia conteaza dar aparentele inseala, locuri care nu se schimba ci se adapteaza si care m-au facut nu sa ma schimb ci sa ma adaptez, locuri care mi-au demonstrat ca o anumita traire poate fi reala si sa crezi ca e o iluzie sau ca poate fi o iluzie si sa simti cu toata ardoarea ratiunii tale ca poate fi reala.
Nu oamenii se schimba ci scopurile lor, iar ei se adapteaza in functie de ele. Spun unii tot ce urmeaza dupa ce esti indragostit e iubire. Poate au dreptate, eu inca nu stiu ce simt dar nu sunt indragostita. Masina nu e geloasa pe casa(cladire, coliba. locul unde imi doresc sa stau) ca nu mai tin la ea la fel de mult ca atunci cand am cumparat-o, si nici casa nu e geloasa pe iubit ca stau mai mult cu el decat cu ea(casa) atunci nu inteleg de ce iubitul gelos pe masina? Oare ar trebui sa-i spun: ‘Draga, asteapta sa vina noaptea!’? Iubim, dar in alt mod acum…
Toate astea poate pentru ca sunt ziua materialista, noaptea idealista…
Be First to Comment