Ma bantuie intrebarea asta sau mai bine zis invitatia asta a Facebook-ului de a te descrie. Mi se pare asa o treaba complexa si mereu ma gandesc ca ar iesi ceva foarte lung de citit. Ca o postare de blog, asa, ca asta…
Cred ca un cuvant care m-ar descrie bine ar fi: intens. Imi place intensitatea in iubire (de orice fel), in senzatii bune, in distractie. Sunt genul de om caruia ii plac imbratisarile sincere, pentru mine vorbesc mai mult decat alte gesturi. Imi plac sarutarile sincere, dar tot intens ma si supar, cert, asta e motivul pentru care evit pe cat de mult conflictele.
Le evit si pentru ca nu stiu sa argumentez cand sunt foarte nervoasa. Ma blabai, tremur si de cele mai multe ori cand sunt nervoasa ajung sa tac. De curand am reusit sa fiu nervoasa, dar cu o coerenta si un mod rational care nu-mi stau in fire. I guess you live and you learn, sa speram ca o sa mai iasa si pe viitor ca e mai sanatos decat sa tii in tine.
Sunt un om paradoxal pentru ca imi place foarte mult spontaneitatea, dar intr-un mod destul de calculat. Eu dau vina pe alinierea planetelor la nastere pentru asta, mai ales ca foarte multe persoane mi-au zis ca-s cam atipica pentru zodia mea. Asadar, al doilea cuvant care m-ar descrie ar fi: calculata.
As mai zice in descrierea mea ca am simtul umorului, ca fac uneori oamenii din jurul meu sa rada si imi place asta foarte mult. Ce e mai misto decat sa fii o sursa de bine?
Mai sunt si visatoare, prea visatoare, uneori la modul nociv. Asta vine si dintr-o doza de gandire irationala la care lucrez constant. Mai sunt si sincera si da, asta de multe ori te face vulnerabil, dar vine si cu un avantaj, acela ca oamenii se simt repede in largul lor cu tine. Prietenoasa ar fi iar o chestie pe care as zice-o despre mine, imi place sa vorbesc cu oameni, sa mingle fara sa fiu tinuta in loc de orgoliu sau prejudecati. Asta m-a ajutat sa intalnesc persoane speciale, dar am si fost privita cu ochi mai putin buni pentru treaba asta. Probabil unii considera ca e de preferat sa fii mult mai rezervat, dar pe mine m-a ajutat sa comunic mai eficient. Daca stai intr-un colt, unde nu te baga nimeni in seama, cu ce iesi mai castigat?
As mai zice de mine ca-s si copil uneori pentru ca ma bucura anumite lucruri mici si am o doza de naivitate la care chiar tin (desi nu e mereu buna). Mi s-ar parea sumbru sa renunt la ea si chiar mi-e teama ca la un moment dat in viata o sa uit sa mai fiu asa.
Am si nesigurante ca orice om si temeri, iar in unele perioade sufar de anxietate in diverse stagii. Fiind o persoana intensa, normal ca si injur si cine ma cunoaste, stie asta deja si de multe ori gandesc cu voce tare sau fredonez melodii fiindca foarte rar e liniste in mintea mea.
Un ultim cuvant pe care o sa il folosesc pentru articolul asta e: critica si autocritica. De la autocritica pornesc foarte multe probleme de incredere in sine la care, din nou, lucrez. Si e interesant ca sunt mai ingaduitoare cu cei din jur decat sunt cu mine, ceea ce stiu ca nu e corect fata de mine insami, dar incercam sa remediem situatia. Also, sunt un om care invata din greselile lui si din lucrurile care erau cat pe ce sa se intample, dar nu s-au intamplat (probabil pentru ca cineva higher than me are grija de mine, cred cu tarie asta).
Si cred ca tot in descriere ar trebui sa intre si lucrurile care-mi plac, nu? Hai sa zic lucrurile pe care nu le stie oricine cum ar fi plecarile spontane, in momente perfecte, noptile de vara pe plaja (doar noptile!), orice inseamna surpriza placuta, complimentele sincere si/sau neobisnuite. Imi place cand vad oameni destepti cu incredere in sine sau veseli care transmit asta mai departe, imi place mancarea buna in companie buna, imi place pokerul, imi place mirosul de detergent si curat si mirosul de soare pe rufele uscate.
Cred ca inchei aici. O sa fac un later edit si mai completez, ca provocare – sa vedem cat de lung iese.
Be First to Comment